Sfatul specialistului

Coșul de fum este parte componentă a instalației de încălzire a casei, având rolul de evacuare în deplină siguranță a gazelor de ardere rezultate în urma arderii diferitelor tipuri de combustibili și de asigurare a debitului de aer proaspăt necesar arderii prin realizarea tirajului de aer. Indiferent de sursa de căldură aleasă (cazan, șemineu, sobă etc.), o dimensionare corectă a coșului de fum face ca tirajul să fie optim și, astfel, randamentul sursei de căldură folosite să fie ridicat.

O regulă de bază în dimensionarea coșului de fum este aceea că diametrul interior al coșului de fum trebuie să fie cel puțin egal cu diametrul racordului de evacuare al gazelor de ardere de pe sursa de căldură. Stabilirea diametrului interior al coșului de fum pornește întotdeauna de la caracteristicile și parametrii tehnici ai generatorului de căldură (aceștia se găsesc în cartea tehnică a centralei, șemineului etc).

În funcție de acești parametri, specialistul va putea calcula și determina cele două dimensiuni caracteristice pentru coșul de fum: diametrul interior și înălțimea coșului. Raportul dintre cele două dimensiuni se va stabili și în funcție de criteriile constructive ale casei sau criterii estetice. Spre exemplu pentru o casă fără etaj cu înălțimea la coamă de 5m vom alege un coș de fum de înălțime mai mică dar va trebui să compensăm aceasta cu un diametru mai mare.

Alți factori care pot influența dimensiunile coșului de fum pot fi: unghiul de înclinare al acoperișului, lungimea racordului dintre sursa de căldură și coșul de fum, numărul schimbărilor de direcție a curgerii gazelor în unghi de 90° etc.

MATERIALUL DIN CARE ESTE FĂCUT COȘUL DE FUM

Coșurile de fum pot fi ceramice sau din inox, fiecare tip de coș având avantajele și dezavantajele sale. În continuare vom face referire la coșurile de fum din inox.

Conform legislației din România coșurile de fum trebuie să fie produse cu certificare CE.

O condiție esențială pentru ELEMENTELE care alcătuiesc coșul de fum este aceea că temperatura de lucru pentru care acestea sunt certificate să fie mai mare sau cel puțin egală cu temperatura la care lucrează sursa de căldură. Spre exemplu, pentru un șemineu care lucrează la temperaturi de T450 nu se va putea monta un coș de fum certificat pentru T400!

O altă condiție este aceea că MATERIALELE din care este construit coșul de fum (cel puțin suprafețele care intră în contact cu gazele de ardere) să fie rezistente la coroziune. În cazul coșurilor de fum, rezistența la coroziune nu înseamnă oxidarea (ruginirea) metalului ci rezistența la substanțe cu caracter acid. Atât gudronul, format în urma arderii combustibililor solizi și lichizi, cât și gazele de ardere de la combustibilii gazoși, au caracter acid. De aceea coșurile care au elemente din tablă zincată (care nu ruginește dar nici nu rezistă la acizi) nu sunt recomandate pentru construcția coșurilor de fum ci doar a coșurilor de ventilație.

Se recomandă că pereții interiori/ exteriori ai coșului de fum să fie din inox de cea mai bună calitate (de exemplu 304L) și grosime de cel puțin 0.4mm.

IZOLAȚIA

Izolația este un element important în cazul elementelor pentru coșul de fum de inox. Rolul acesteia este de a nu lăsa gazele de ardere să degaje căldură în exterior și astfel, prin radiere, să apară fenomenul de condensare, care duce la apariția gudronului. Izolația poate fi realizată din cochilii de vată bazaltică încastrate între cei doi pereți de inox, vată bazaltică tocată și presată introdusă între cei doi pereți cu ajutorul unor utilaje speciale (în acest caz gradul de comprimare al vatei bazaltice mărește și gradul de izolare termică) sau vată ceramică, o izolație mult mai scumpă dar mai ușoară decât vata bazaltică, care reduce implicit și greutatea totală a coșului.

Atunci când alegeți să cumpărați un coș de fum țineți cont de elementele de mai sus, de existența certificatului de conformitate CE și de termenul de garanție oferit de către producător.